Spectral

Desi sunt la ore depǎrtare de tine, ȋţi simt suflarea caldǎ mȃngȃindu-mi pǎrul, capul și gȃtul. Braţele tale curg pe talia mea ca douǎ rȃuri sǎlbatice, dominatoare, iar fiinţa mea se prǎbușește sub a ta. Sau, cel puţin, așa ar trebui sǎ se ȋntȃmple. Privirea ta ȋmpresoarǎ camera micǎ de hotel, scǎldatǎ-n nuanţe rubinii, reducȃndu-mi orizontul la singurul punct de pe el : tu. Zȃmbetul tǎu se reflectǎ ȋn exteriorul dungat de dȃra de cafea. Sau așa ar trebui sǎ fie. Chiar și dȃra asta, mizerie, devine frumoasǎ. Ȋntre timp, urechile, dansȃnd pe ritmuri melodice sunt lent invadate de șoaptele tale ce devin chinuitoare. Chinuitoare, cǎci nu mi te aduc aproape, cǎci nu sunt cǎldura trupului tǎu si tȃnjesc dupǎ tine, dupǎ aura efervescentǎ ce te ȋnconjoarǎ, ca dupǎ o razǎ de soare crepuscular.
O !, nu am dorit niciodatǎ altceva mai mult decȃt sǎ simt moliciunea buzelor tale cǎrnoase cum le fac pe ale mele sǎ tremure, sau ochii tǎi adormiţi la 3 dimineaţa ȋn timp ce juisǎm la lumina surdǎ a cȃtorva lumȃnǎri sau felul ȋn care trupul tǎu convulsioneazǎ spasmodic dupǎ ce facem dragoste. Dar astea sunt doar dorinţe zǎmislite la distanţǎ și nicidecum iluzii frȃnte… ȋmplinirea lor e aproape…
Iarǎși am aprins-o…. ţigara din balcon, din miez de noapte.... sunetul brichetei ce aprinde flama a rǎsunat printre blocurile ţepene…. Dar asta, din nou…. Un alt… tu, care apare gol ȋn ușa balconului ; mǎ ȋmbrǎţișezi. Arzi la fel de tare ca dupǎ o noapte indianǎ… sǎrutul dupǎ ureche , oh, un alt strop de Purgatoriu… salvare…
Mai trece cȃte un cuplu ce ne vede sǎrutȃndu-ne…
Sunt trȃntit pe pat, iar patul nu-mi ajunge… Sunt trȃntit pe el, dar degeaba, cǎci cearșafurile nu se simt la fel, nu sunt la fel de calde, nu sunt sublimizate de tine, nu mǎ vandalizeazǎ. Salsa! Salsa! Te simt! Transpiraţia ce curge pe tine, ce curge pe mine, se ȋmbinǎ, a ta dominǎ, a ta cucerește și mǎ acoperǎ. Vorbele tale vibreazǎ prin tot corpul meu, iar atingerile tale avanseazǎ suav spre zone cunoscute de tine. Trezești animalul din mine, ȋl amǎgești, ȋl ȋntristezi, ȋl acaparezi, ȋl jonglezi. Nu știu ce sau cine deţine puterea, dar cert este cǎ nu sunt eu. Şoldurile noastre se contopesc ȋntr-un dans fluid, lasciv, dominat de pasiune și de buzele tale….
….zgȃrie adȃnc ȋn mine, ȋn pielea mea, tatuȃnd-o!...
Undeva-n colţurile camerelor, ȋn penumbrǎ, vǎd hainele tale aruncate la picioarele scaunelor. Nu știu de ce le-am pus (scaunele) tot ca acasǎ, dar sunt sigur cǎ au legǎturǎ cu tine. Te vǎd pe tine, gol, ȋn zorii fiecǎrei zile ȋmpreunǎ, pufǎind din ţigara de dimineaţǎ. Ȋntotdeauna te rogi de mine sǎ-ncetezi. Ȋţi vǎd spatele masiv, de gladiator și mȃinile ce se mișcǎ ȋn aer cu graţia unei nimfe. Chipul tǎu, cǎpruiul boabelor de cafea brazilianǎ udate de ploaie și buzele tale, rozele trezite ȋn pȃntecele zilei, reverbereazǎ obscur, ȋn timp ce viseazǎ la ce?, nimeni nu știe. Acesta e farmecul tǎu. Ești seducǎtor chiar și atunci cȃnd nu vrei sǎ fii. Mǎ prefac cǎ mormǎi, special ca tu, ȋnger pǎmȃntean, sǎ vii și respiraţia ta sǎ fugǎ zvǎpǎiatǎ pe pielea mea zgribulind-o. Miroși minunat! A fum și a ulei de motor, ȋmbȃcsite de transpiraţie. Ești gol și ești deasupra mea. Trupul tǎu ȋmi este scut ȋmpotriva lumii de afarǎ și mǎ izoleazǎ, preţ de cȃteva minute, alǎturi de tine, aici ȋn camera noastrǎ, sub soarele nostru, ȋn briza dimineţii noastre, ȋn cosmosul nostru. Sǎrutǎ-mǎ !
Am ȋnchis ochii pentru un minut. Mǎ covȃrșești ! Nici cȃnd ȋi ȋnchid nu pot, nu pot… suntem pe o plajǎ, valurile se joacǎ cu pǎrul meu, pe tine te lovesc viril peste fesele ȋncordate, peste buzele noastre nedesprinse unele de trupul celuilalt. E amurg… stelele s-uu urcat déjà pe cer sǎ schimbe unul sau douǎ becuri sparte, iar lumea nu mai existǎ. Termini vulcanic, apoi prǎvǎlindu-te peste mine cu o strȃngere puternicǎ a ȋntregului tǎu trup. Şșș…
Te-aș da la o parte sǎ te pot admira o datǎ mǎcar, pe de-a intregul. Dar ceva nu mǎ lasǎ. Ești tu, ai aura aceea ce, odatǎ stinsǎ, mi-e fricǎ sǎ nu mai poatǎ strǎluci. Sǎ te vǎd gol, mȃngȃiat ici-colo, de așternuturi, respirȃnd sacadat ȋn timp ce dormi alǎturi de mine.
Off, de-ai ști cum te preţuiesc ȋn fiecare zi și cȃt de fricǎ ȋmi e sǎ te pierd! De asta, de fiecare datǎ, te strȃng tare cu trupul meu firav, slab ȋn faţa ta. Te rǎnesc adesea, ȋncȃt cicatricile cele mai numeroase le ai din cauza mea. Dar spui cǎ sunt nepreţuite…. Oare așa sǎ fie? Sau o faci pentru cǎ nu vrei sǎ mǎ rǎnești?
Ești un mister, omule, bǎrbatule, chiar și dupǎ ce te-am explorat și am cercetat iar și iar. Eu… sunt mic, descoperit, neacoperit, inexistent fǎrǎ tine. Pentru tine, nu conteazǎ cȃte mǎști aș purta, nu conteazǎ hainele purtate, nu conteazǎ cate atitudini ȋţi arǎt, tu vezi doar și doar forma datǎ de naturǎ mie. Asta mǎ face slab, deși, pentru a compensa, ȋntotdeauna ești gol ȋn jurul meu.
Cu toate astea, cele mai frumoase momente sunt dimineţile cȃnd eu, dupǎ nopţi de Word, cu o cafea moartǎ demult, ȋncǎ scriu și cineva mǎ urmǎrește ȋn șoaptǎ din ungherele ȋntunecate ale camerei. Ești tu! Stȃnd pe tamburel, ȋmbrǎţișarea ta vine ca o mie de focuri ce mǎ patrund și mǎ ard, mǎ mocnesc, mǎ pregǎtesc pentru tine și mǎ iubesc profund. Mǎ iubești doar pe mine și atȃt ceri ȋn schimb, același lucru. Ești cǎlǎuza mea și motivul pentru care continuu. Indiferent de circumstanţe. Ești leacul fǎrǎ de care viaţa nu ar exista.
Sunt romantic, deși știu ca cȃt de mult ne displace. Dar ești ȋncǎ atȃt de departe, incat nici mǎcar iluzia palidǎ a prezenţei tale ȋn imaginaţia mea nu e de ajuns. Sunt ȋmbǎtat de tine, iar simţurile sunt nebune, neastȃmpǎrate, trezite și adormite simultan la și de la realitate. Oriunde ai fi acum, sper cǎ mǎ simţi, cum te savurez, cǎ simţi cum fiecare parte din mine ȋţi cere sǎ fii lȃngǎ mine ;aștept sǎ ajung lȃngǎ tine. Ȋn curȃnd, dragul meu, ȋn curȃnd!

Pandemica

S a stins si ultima tigara-
Din scorburile blocurilor de lemn a iesit…
cerul de ciment-
iar Vantul tace pe ritmuri de vals amortit

S a stins si ultima tigara-
…Un vagabond… a trecut strada…
Turla unui clopot l-a amutit-
lumea tace pa(n)siva-n somn si-n miez de noapte

s- a stins si ultima tigara-
…ei nu ne au inteles si sangele le-ngheata-n vene…
Disperand, noi le am gasit nodurile din par si din vorbe-
Orasul tace mut in esente de mahon

s a stins si ultimul chistoc-
…cu scrumul lui aprins si cu el mancata
scanteia iubirii noastre-
deasupra pamantului plat si a gratiilor cerului.

Scursura

Noaptea tocmai a trecut
Iar vaporii transpiratiei noastre inca topesc
Cearsafurile mute

Doar ca…

Noi doi purtam aceeasi camasa,
Ori o purtaram aseara
imbacsita fiind de bancnotele din buzunar...

Care…

Intinse-n sila devorarii complete de pacat
inaintea pernei tale
Iti vor spune ce este iubirea,

preafrumoaso :
o cadana cu trup de naiada,
perfidia ce distruge carnea si esenta!

Mirosi a gin si opiu
precum putred iti e somnul
Extaz terezic

Poate ca te as fi iubit,
de nu te as fi gasit atunci, acolo
printre mormane de epave…

Termin… tigara

intre tremururi convulsionate de imaginea
trupului tau obscen si lasciv,
devoalat si nud, cu celulita si constitutia-ti costeliva

te privesc...
de sub mangaierea blanda a faldurilor perdelei
Ce imi ating fesele inca supte de energii erotice...

luminile se sting si usa e deschisa...
fumul s-a evaporat si eu am iesit prin el...

somn usor!