Viata de blogger betiv si prost

( Prin acest articol ma inscriu la concursul ''Aventuri la gazduit'')
Deci era duminica dimineata. Tocmai ajunsesem de la discoteca si, dupa ce ca trasesem cateva linii bune pe nas:)) si bausem mai rau ca o baba betiva de 80 de ani, ma izbeste stralucita idee de a povesti cum a fost in seara respectiva la circoteca celui mai avid urmaritor al meu...( Inca pastram legatura, desi dupa ceea ce a patit in seara aia, nu cred ca ar mai vrea sa imi scrie... vreodata:)) ).\
Deci, imqaginati-va un bou beat mort incercand sa scrie. Eu abia daca vedeam tastele bine, daramite sa mai si scriu coerent... Incep cu titlul: '' O experienta 'neprihanita' confesata lui E.''. Oricat ma chinuiam sa scriu si sa fiu coerent, singurul lucru la care ma puteam gandi era sa injur pe cineva:)). Asa ca acolo unde trebuia sa scriu '' bataie intre baieti'' scriam '' batea-ti-ar ma-ta cuie in cosciug'', unde trebuia sa fie o chestie de genul 'Amabili tipii sa se bata ca tampitii!'' am scris, Ardea-ti-ar un grup de pedofili un viol!'', speriindu-mi bietul cititor, dar mai ales enervandu-l.... Desigur, reactia normala a acestuia a fost sa imi trimita un comentariu de tip pamflet si sa ma injure ca '' la mama acasa''.
Problema e ca tipul, nu ma intrebati cum, facuse rost de numarul meu si ca a avut bunul simt sa ma sune cu numar privat si sa imi promita bataia vietii mele si sa imi incarce frigiderul cu bunatati... Cum era si normal, omul cand e beat, e prost, asa ca am inceput si eu cu injuraturi si amenintari( pe langa cele mentionate in post).... Toata distractia a durat circa doua ore, cand in sfarsit mi s-a luat de dat din gura si din taste aiurea si m-am bagat la somn.
Trezindu-ma in jur de ora... habar n-am cat era ceasul.... am reintrat pe blog, vazandu-mi masterpiece-ul si dandu-mi seama ca o facusem de oaie intr-un mare stil. Am zis ca :' Ok, tipul nu stie orasul si nici adresa unde stau!'', insa uitasem ca eu imi completasem in mod corect si tocilaresc intregul profil de pe blog.
Ies la cumparaturi sa imi fac provizii cand, la nici cinci metri de mine, amicul meu si cu o gasca de matahale de la dragon star( atunci intelesesem ca tipul era uns cu toate alifiile si ca intr-adevar dadusem de dracu'). Fratilor, o fi fuga sanatoasa, dar sa o ia dracu ca nu e asa, mai ales cand te impiedici si zaci, iar din urma te-au prins animalele, munti de oameni mai bine zis, si te caftesc de te baga in spital pentru doua saptamani.
Ok, trece fulger perioada de spitalizare si revin in apartamentul meu. Pimul lucru a fost sa imi deschid blogul si sa il sterg si deci si postul buclucas, luandu-mi apoi circa doua luni ca sa il lamuresc pe bietul om injuriat fara nici un motiv ca fusesem beat si ca nu stiam ce fac.
Acum, trecand in revista si rezumand totul la cateva cuvinte va zic: niciodata sa nu deschideti si sa va apucati de gazduire web( http://tlh.ro) daca sunteti un betiv ordinar si prost in momentele de euforie absoluta, caci s-ar putea sa va parliti curul bine de tot( iar asta nu virtual, ci in timp real).

marturia unei femei

nu pot sa te simt,
daca nu este vantul
sa imi mangaie buzele.

nu pot sa te simt
daca nu este soarele
sa imi raneasca gavanele
umplute de versurile
chipului tau.

nu pot sa te simt daca
padurea nu imi este
gardian, bariera
a sentimentelor.

nu pot sa te simt
daca nu sunt
in locul tau de libertate,
inchisore mult iubita de mine.

nu pot, iubite,
sa nu iti arat cat te iubesc
fara sarutul firav ce-l las
pe ale tale buze ...

Portret/ Galateea

Carbune si tuse stinse
pe un sevalet murdar.
o linie curba, calatoare
stinghera pe soseaua
Styxului.

Inca o linie si siluetele lor
Sunt placenta unei expresii.
Cinci puncte, doua cercuri,
Sase linii si te-am construit
Din memoriile unui exilat.

Trei oftaturi, un suspin si un gand,
O dorinta si
griuri estompate…
din iubire, Galateea.

Son(a)et

Voi scrie pe sufletele
drenate de lumina
spirale verbale.
voi marturisi cu gandul
intinat de tine
ca iti voi purta povara
printre culoare de carne
si sentimente.
voi canta intru slava ta,
iubit astru,
ca vantul iti e tata
si ca tu cutremuri cerul
cu suflul tau cald
in dimineata
eternului vid albastru

Studiu minimal asupra goticului

In ultima vreme, am tinut sa contemplez la ceea ce ar trebui sa adopt spre a imi individualiza modul de a scrie. Insa, pana sa fac asta, am cugetat asupra stilului crae imi influenteaza modul de a gandi, de scrie, de a trai, de a cauta misticismul chiar si acolo unde nu exista. Citind unul dintre articolele legate de stilul gotic, am ajuns la concluzia ca acesta este cel mai pregnant pentru a ma face sa ma manifest ca artist, diletant al literaturii si membru al cercului social.
Ceea ce este de remarcat la acest stil este faptul ca, spre deosebire de celelalte stiluri, el permite un mai mare grad de expresivitate. Ne gandim la arta, la literatura cat si la conceptiile pe care a reusit sa le creeze de-a lungul timpului. Intotdeauna a demonstrat ca tocmai atunci cand toata lumea se astepta mai mult sa il ‘’detroneze’, goticul a gasit o metoda sau un portal prin care sa revina la suprafata si sa continue a fascina masele mai mult sau mai putin pro gotice. Putem spune chiar ca goticul este un Phoenix intunecat( intrucat temele, motivele, conceptiile abordate si preluate tin de partea mai putin estetica a vietii, incarcata fiind cu numeroase avortonuri ale starilor spirituale umane).
Dominat fiind de multitudinea de elemente fantastice, de ideile de pura libertate, de existenta imperioasa a creativitatii, stilul gotic este indispensabil fiecarui laturi a socialului, fiind oarecum chintesenta care reuseste sa puna in miscare celelalte stiluri. In fond, ar mai fi existat realismul sau naturalismul daca nu ar fi fost dezvoltat anterior goticul( facand referire catre literature si arta)? Sau ar fi putut exista motive entru care sa ni se impuna anumite conceptii strict obiective legate de ceea ce trbeuie sa contina lumea si elementele sale?
Referitor la caracteristicile lumii gotice, putem spune ca definitorie pentru acesta este si capacitatea de a executa cu de-a amanuntul analize intriseci, deci analize ale sufletului si starilor pe care le parcurge fiinta umana la vremuri de restriste. Goticul nu vine numai ca un manifest pro revelarea suferinteor si materializarea creativitatii, ci mai mult cu scopul de a infrumuseta lumea intunecata in care totusi traim si pe care ne straduim sa o imbunatatim. Cu toate ca frumusetea uratului este inobservabila pnetru mai mult de jumatate din populatia globului, aceasta exista si este aici pentru a evidentia frumusetea fiecarui obiect. Asocierile, daca nu melodice, cel putin complementare ale elementelor intunecate cu cele ale celor luminoase faca ca cele din urma sa isi piarda vigoarea si semnificatiile, primind valente-hibrid si reusindu-se un experiment care face ca fiinta sensibila la cele inconjuratoare sa inteleaga diferitele frumuseti nou-aparute( puritatea unei flori in simbioza cu nasterea fiarei rezulta nasterea satanei din puritate, este ununl idntre infinitele experimente-concepte pe care goticul le poate adduce cu sine). \
Goticul, in comparatie cu celelalte stiluri, reuseste sa aduca in evidenta insusi esenta a semnificatiei finite umane. Materialul ezoteric care este nascut de gotic adduce un plus de cunoastere a limitelor( daca acestea intr-adevar exista), a profunnzimilor omului si a evidentierii caracterelor negatv ale lumii.

Astazi scriu himeric

ai zambit
cum dracu indraznesti
porcii ai de ochi ai tai
au sticlit
ca o curva-n timp ce
juiseaza.
ai eliberat moliile din
sertarele cu prostie,
teapa, fraiero, nu
ti-au adus niciun dram de inteligenta
esti tot atat de proasta
pe cat erai si acum 17 ani
chiar crezi ca iti cresc creierii
cu cacat?
vaco....
sa stii ca...
stii ce? du-te dracu
nu am chef de tine,
peisaj in creion
cu tarfe la lumina unui
felinar si un colt de strada

Moarte

un urlet slab de clopotei
strabate zarea
iar umbrele devin ochi sticlosi
de bufnita
aripa unui inger
a luminat sufletul nostru gol
de a ta insufletire
si tu ai uitat sa mai respiri
mainile ti-au inghetat
iar rozele insagerate
au devenit atat de violete
inghetate intr-un zambet etern...
candva muzele iti vor vorbi
din nou
si imi vei turna
lent deces spiritual
in suflet
poete
dar pana atunci
noapte buna

as vrea

as vrea sa stiu gustul buzelor tale cand scriu
pe gura mea secatuita de viata un sarut....
as vrea sa imi zdrobesc mirosul de parfumul pielii tale
ce mangaie cearsafurile de dimineata
as vrea sa vad cei sapte trandafiri
din vaza de cristal scuturandu-si petalele
catre tine
in timp ce iti deschizi ochii cei caprui....
as vrea sa vad perdele unduindu-se in
briza de dimineata a primaverii
pe trupul tau gol, facandu-te transcendental,
ingerul meu brun
insa cand va fi sa nu mai existam, ingerule,
vreau sa mori pe umarul meu, iar pletele tale sa-mi mangaie chipul,
purtate fiind de vantul rece al noptii

Why need MONSTER if we already have so many?

As to make a certain reference to the poem earlier posted, i've been tormenting my brain with the idea of the monsters' wishes.... It is strange how tsuch powerful beings are so despicable. For they are no monsters at all; unfortunately, they have been turned into these demons by the human kind who continually segregate them, as if they were true forces of evil( except those we see in the cartoons and movies, and Satan:d). We made them like this, we have turned people and beings that have anomalies on their bodies, on their minds, on their souls into vicious creatures who only want to ruin the human race.
This brainstorming effect appeared once i finished yesterday a book called 'Cold Kiss', a novel about vampires( vampires rule ). eventhough these children of the night still kept their unsatious thirst for blood and murder, i was able to see another face of this dark crystal. IN fact, vampires are humans who keept their memories and feelings for those whom they had loved in a pastlife. they can't know anymore how it feel to have theis veins filled with life, with warmth which they can use to fulfil the process of procreation. they can no longer let themselves kissed by th sun, for it is a harsh master for them now.
thinking of this, i felt, for an instant, the chills they hold forever in their empty carcases, how heat is in fact like an icelandish blizard. i believe i was allowed to sense what a 'monster' feels for a second, yet i do no know if i could try surviving with such daily torments( hiding from those of whose rows i had been, existing at the protection of night, feeding in the most horrifying method, thriving on others' fear).
and we keep wondering if these mosnters trully exist. in fact, we are these monsters, for we crave to find them, for we imagine them, for we picture them in our minds. we should not only be ashamed of this monster creating process, but of the fact that we feel distasteful to even imagine how they would harm us, when we actually harm ourselves...

What a monster craves

What a moster craves
is a simple sentiment.
It doesn't ask to be
no longer segregated,
for he will always be
Its wishes rise up,
to pale,
enchanted heavens,
to the strange creatures
gliming on the dark sky.
It lusts to hold his
beloved one,
for it is the
supreme punishment
for such a fiend not to know
the warmth of his half
onto his skin,
to feel his spirited soul
rejuvenating him...
that's a monster's greatest longing...