un urlet slab de clopotei
strabate zarea
iar umbrele devin ochi sticlosi
de bufnita
aripa unui inger
a luminat sufletul nostru gol
de a ta insufletire
si tu ai uitat sa mai respiri
mainile ti-au inghetat
iar rozele insagerate
au devenit atat de violete
inghetate intr-un zambet etern...
candva muzele iti vor vorbi
din nou
si imi vei turna
lent deces spiritual
in suflet
poete
dar pana atunci
noapte buna
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu