Depravare...

Chioscuri.My Place.Tigani ce umbla dupa gainarii.Mirosuri intepatoare venite de cine stie unde...Preturi mari.Turisti straini veniti parca de pe alta planeta,disperati sa scoata din gura 'manelistilor' ce put de lipsa acuta,crasa de incultura cateva vorbulite :'Unde e toaleta?
Unde e bancomatul? Cat mai e pana la Bran?'.Eu printre atatea lucruri dezgustatoare.Gara.Asta e locul cel mai oribil.Sau poate mai degraba asta e imaginea creata de mintea haotic rasturnata a unui copil devenit adult mult prea devreme.Si cu toate ca e locul celor mai dubioase lucruri,a celor mai ciudate invarteli ma simt cumva legat de locul asta, ce mi-a provocat atatea amintiri crude.Daca as putea,probabil ca as darama cu un singur gand capcaunul de piatra numit gara.Si apoi as crea Parcul Creatiilor Contemporane.Ar fi locul tuturor petrecerilor si demonstratiilor de creatie de orice fel a tuturor creatorilor de literatura,versuri,muzica etc.Insa cumva,gara si-a creat o legatura puternica cu mine.O...o...imi place.Poate pentru ca e in orasul meu natal.Poate pentru ca am facut atatea popasuri si treceri prin ea incat e tot ce-mi ramane necesar pentru a o placea.Drumuri.Drumuri facute in atata amar de timp si tot nu am reusit sa deslusesc in intregime fiecare parte,fiecare birt ascuns,fiecare tot marunt din ea.Dorinte.Aspiratii.Sperante.Intr-o zi atatea chestiuni o sa ma devoreze. Incet si sigur.Si iarasi apare intrebarea 'Ce Vreau?'!Sper ca intr-o zi voi uita de gara .De paznicul asta distrugator de suflete al meu.De obiectul urias,numit si 'punctul de intalnire al aleilor nelinistii si anxietatii'.Cand scriu ma simt ca si (oare?)Dumnezeu cand a creat lumea.Eu decid ce e bun si ce nu ar trebui sa existe.Putere....

Iubire la Reducere

Ati patit vreodata sa ajungeti la mall si sa fie zi de reduceri? stit voi...lume multa,proprietari de magazine ahtiati dupa bani, fiind in stare sa se vanda Dracului ca sa aiba cat mai mult 'malai'...persoane disperate sa ajunga la cele mai drastice reduceri...Etcetera.
Dar sunt unele persoane care cauta. Si cauta ceva mai mult decat reduceri de stoc.Cauta iubire.Dupa o perioada adanca de meditatii,cautari neincetate reusesc.Si se simt ata de bine.Prima saptamana pare deprinsa din basme.Atat de efemera,atat de dulce,atat de imbietoare!Apoi intr-o zi,vine un spiridus rau.Un spiridus pe care nu l-ai mai vazut,dar care spune ca a venit sa-si ceara plata.e Rutina.Stiti voi,chestia aia mica si urata, care strica extazul in care te afli.Zice ca a venit de la magazinul Sentimentelor si ca trebuie sa plateasca pentru 'departamentul neplacerilor'.Fara sa-ti dai seama,o ignori si ia ce i se cuvine singura. Devine parte din tine.Zilele trec intr-o veselie,si persoana iubita devine din ce in mai banala ,mai monotona.apoi dupa o luna te obisnuiesti si zici ca e normal,ca asa patesc toti.Si mai stai din obisnuinta.Te mai joci.Te joci.Si iar te joci!pana cand apare Lipsa de Sentimente.acel monstrulet hidos,pe care nu-l poti descrie,ca ia infatisarea temerii tale ascunse(aceea de a fi singur 4 ever) si te indeamna sa dai cu flit, sa dai cu sutul. Celalalt te roaga sa mai stai,dsar tu nu.Mai trece ceva timp si te intorci,cica nu ti-a trecut.Dar iar e la fel.Numai ca acum iei tu teapa si ti se da cu flit.Celalalt zice ca nu ii mai trebuie,ca e 'implicat intr-o relatie indirecta',ca nu vrea sa-l umple cu iluzii.Si zice nu.Te urasti.O urasti.O invidiezi.Te oftici.Dar degeaba.Sunt toate din vina ta.TU ai vrut sa fie cum e.Ai luat la reducere si normal ca a fost defect.Totul.De la A la Z.De la 1 la 10.Si iar mai incerci.Speri.Dar degeaba,ca relatia indirecta era directa de-a binelea.(De parca nu stiai.).Ii marturisesti fel de fel de chestii si pana la urma te intreaba daca ai mai cumpart ceva de la chiocul Amour Rocher.Si zici ca ai inchiriat(tot kla reducere ceva),dar ca nu esti sigur ca merge bine.Dar speri.Cu asta RAMAI INTOTDEAUNA.Sperante.Ele mor ultimele.Si asta e tot.Alte reduceri la Mall.Ma da ce ai?Esti obsedat?Esti dependent? Ce ma-ta ai?Alte reduceri?Aa! Fii fraier,ca Rutina si Plictiseala o sa vina iar sa-si ceara dreptul.Iubire.Iubire.Un rau necesar si adictiv.

Nevoi neobisnuit de banale

Solitar.Sumbra este linistea ce navaleste in micul meu apartament.Atat de greu ma apasa solitudinea in care ma aflu.Ma invart ca un caine turbat in cusca lui mult prea mica. Vreau...!Ce vreau?Vreau o Cola.Ma incanta sunetul produs de caderea stridenta a minunatei bauturi.Ma farmeca bulele de dioxid de carbon sferice,rosiatice.Ma incanta culoarea aceasta aproape de nedescris,inviorata de lumina aurie a becului din tavan,stralucind puternic precum o stea mult prea indepartata.Imi place gustul,senzatia,racoarea...Seamana cu o iubire dupa care ai tanjit atat de mult timp.Revin la stadiul meu obisnuit de lenevie acuta;iarasi vreau ceva mai mult decat am.Vreau muzica.Vreau Cinema Bizarre.Dar nu mi-e de ajuns.Senzatia de gol instabil,asemeni unui grup de fluturi imperiali ce isi poarta valsul vienez,imi declanseaza disperarea.Apare ea.Totul trece.Stand in usa,in rochia ei violet de purpura,cu paru-i brun,revarsat pe umerii-i,in picioarele goale,cu ochii-i mari si albastri,ma priveste.Imi pare ca privirea-i atat de blanda si de onesta,imi spune ca e pregatita sa mi se ofere.Ca vrea sa fie a mea.Trantit in pat,ii dau de inteles ca nu mai am dispozitie,ca nu vreau!Se apropie cu mersu-i leganat ca de pasare edenica,se asaza langa mine.Isi pune capul pe pieptul meu,atingandu-ma unde sunt sensibil!Desigur,apasarile si strangerile precise,ferme,trezesc in mine instincte animalice.Fac eforturi sa le opresc.Ma zbat.Ea continua,ii place sa ma vada agonizand.Practic,lupt contra morilor de vant.Si greu scap de mrejele pasiunii.Nu vreau sa manjesc solul atat de fraged si de placut la atingere pe care il poseda.O vreau sa fie a mea,dar nu inca.Vreau sa ma lase sa deschid portile ei incet si tandru,ca intr-un joc de copii.Nu salbatic si brutal,ca pe un camp de lupta.Acum vreau numai sa-mi fie sprijin.Sa stiu ca cineva ma intelege.Asta inseamna sa protejezi?Sau poate e numai egoism?Sau mai rau,trufie.Pe ea de ce nu o intreb? Ah,dar nu mai pot!Ochii ei atat de mari si de sinceri strapung inima-mi,asa cum o raza de soare distruge un mort viu.Ma judeca.Imi place sa o am aproape.Sa o simt asa cum niciun alt barbat o poate avea.Se creeaza o chimie puternica.O simte.Si vrea si ea.Imi place felul nostru de a face dragoste.Dragoste din priviri.Amor spiritual.Imi este mai necesara decat insusi aerul.O iubesc.O ador.E tot ce imi trebuie.Liniste.Afara o noapte,iar in camera e atat de cald.Aproape ca ne topim de focul cuprinzator pe patul mare,pe cearsafurile rosii.Si aproape ca amestecul nostru atat de fluid ca o licoare divina,devine portativul argintiu al iubirii.Dragoste...

Réanime mon ésprit

I had faith,when I musn't hope!/I had something,but you vanished it in the air./Now I think of how much I spent,/And the sacrifice was never returned./I'm walking among the ghouls of the past./The hidden frui of our love is abbandonned,is lost.///Donne-moi un raison de esperer encore,/Donne-moi un raison d'aimer avec le coeur!/Réanime mon ésprit piétrifié,/Réanime mon éclat oublié!/Aime-moi jusqu'au obssession!///I wanted spiritual fullfillment,/Nor even flesh,nor even passion I got./I wanted us to be the ultimate creature,/But I don't know if I have any future!/Madness grips me in rosy chains.Is this power?/While my hopes slowly die like a fragile flower!///Donne-moi un raison de croire encore!/Donne-moi un raison d'aimer avec le coeur!/Réanime mon ésprit piétrifié,/Réanime l'éclat oublié!/Aime-moi avec passion!///Réanime mon ésprit...... Forever set me free...... Désire-moi par ce question...... Should I or shouldn't I resist á ton attraction!

Da-mi un motiv!

Am crezut cand nu trebuia sa sper./Am avut ceva,dar a trebuit sa-l pierd./Cand ma gandesc cat de mult am investit,/Si cat de putin inapoi am primit./Ma plimb de nebun printre strigoii trecutului,/Iar fructul interzis al iubirii l-ai abandonat anonimatului.///DA-MI UN MOTIV SA CRED,/DA-MI UN MOTIV SA MA INDRAGOSTESC,/REANIMEAZA-MI SUFLETUL IMPIETRIT./REINVIE-MI SCANTEIA DE MULT STINSA.///Am vrut implinire spirituala,/Nu am primit nici macar dragoste carnala./Am vrut ca noi sa fim fiinta suprema,/Iar acum totul devine o sumbra dilema./Legat sunt pe vecie de a nebuniei tiranie./Blestemul mai adanc ma poarta/Spre vid,iar speranta-mi pierd toata.////ASA CA........ DA-MI UN MOTIV SA CRED,/DA-MI UN MOTIV SA MA INDRAGOSTESC!/REANIMEAZA-MI SUFLETUL IMPIETRIT/REINVIE-MI SCANTEIA DE MULT APUSA.////REANIMEAZA-MI SPIRITUL.....DA-MI DRUMUL PENTRU TOTDEAUNA.....DORESTE-MA PRIN INTREBAREA ASTA; . . . . . . .Ar trebui sau nu sa rezist atractiei tale?

Now you're here then you're gone!

Intins.Lipsit de suflul vietii.Cu fiecare minut care trece,trupul lui se descompune,lasand in urma doar praf.Langa el,proaspata ca roua de diamant a diminetiilor primei primaveri,sta tufa de trandafiri piersicii.Florile au inceput sa se usuce,schimbandu-se in uscaturi maronii,fara de sclipirea lor gingasa florala.Un boboc apare si incearca sa reanimeze acest peisaj funebru.Din cer,pasarile varsa lacrimi pentru acolitul lor.Se transforma si devine un demon aspru la fire,plumburiu.Pamantul renunta la straiele lui imparatesti,punandu-si haine de inmormantare.In zari,se aud strigatele ascutite ale cocorilor paradisieci,ce zboara spre vesnic fericitul Eden.Corpul sau acum numai viermi ,oase si pene ,este atins de ghearele silentioase si navalitoare ale Mortii.Orbitele-i seci seamana cu poarta spre Raiul durerii absolute.Liniste.Atat de apasatoare si de adanca,atat de plina de viata de dupa moarte si de sunete ale spiritelor chinuite in Gropile cu Smoala si focuri eterne.Pamantul se cutremura,devine negru.Cerul dobandeste rosul apusului.Tufa de trandafiri pe cat de pasnica,pe atat de letala,se usuca.Frunzele sunt purtate de o briza seaca moarta inspre miaza-noapte.Spre puiul adormit intru vesnicie,se indreapta cu pasi mari,adanc infipti in pamant,ca un cutit ce strapunge sanul unei fecioare,murdarindu-i pieptul virgin,isi fac cale.In urma creaturii infasurate intr-un giulgiu gri,ponosit de Tatal Timp,rasare o alee de oase mai albe decat palidul cerc al Lunii.Miezul noptii.Luna se ascunde in spatele unui nor atat de invizibil!Urletul unui lup rasuna departe in padure!O duhoare inecacioasa de putred,de cadavru imi face maruntaiele sa se razvrateasca.Creatura necromantica arunca vraji interzise asupra trupului descompus al puiului.Trupul sec se zbate sub efectul farmecelor menite sa-l readuca la viata.Un tipat acustic rasuna din carcasa goala,readusa dintre morti prin magie.Deodata,magia dispare,iar puiul este izgonit in LUmea de DEdesubt.Necromancerul isi continua calea fara sa-mi arunce o privire macar.Liniste.Cosmarul obsedant de placut se termina.Totul era asa...ca inainte.Doar locul unde puiul zacea,calarit de armata de muste este dezlocuit.Teama...Anxietate...Letargie...

Fantezie

Zi...Un mar batran,purtandu-si povara hranitoare clipa de clipa.Stau cocotat in el,zgaindu-ma la cristalinul ceresc.3 luni,apoi fructele-i de un rosu satanic vor hrani pantecele hamesite ale celor ce trec pe langa el.Prin desisul de un verde odihnitor,pe fata-mi si asa arsa de soare curg incet,molcom,razele racoritoare ale Soarelui.Dar nu reusesc decat sa-mi faca trupul sa arda incet,dar sigur,ca atunci cand o febra de proportii te arunca in nebunie absoluta...Un vant placut si pasnic voreste pamantului prin stomatele frunzelor copacilor.Ma concentrez.Aproape ca inteleg,dar brusc senzatia mi-e alungata de micro-universul meu,in care miliarde de alter egouri işi fac de cap,incearca sa evadeze...Societatea le inabusa,conformandu-le regulilor izvorate din prejudecati inutile.Dar nicio lege nu-ti poate lua Imaginatia...da!Imaginatia... Asa ca incerc sa scap normele chinuitoare ale spiritului meu atat de 'libertin',de tulburat si de nestatornic.Visez la ziua cand lumea va renunta la ideile fixe si la principiile conformiste,la ziua cand vei putea fi asa cum vrei sa fii,fara ca lumea sa te huleasca sau sa arate cu 'degetul ei justitiar'.Dar poate ca totul e efectiv pur si simplu imposibil.13 minute. . .de atata timp stau in marul batran,atarnand ca o greutatae in plus.Ma intreb,oare chiar asa o sa fie mereu?O sa fim considerati Groapa de Gunoi a Universului?Hm...stau in mar si am senzatia ca zbor.Dar nu stiu cum e sa zbori.Incerc sa-mi fac aluzii,sa mimez zborul,asa cum o traseista mimeaza prea dulcele orgasm.Intins...Pomul se misca!Intr-adevar se misca!Nu!Fantezia mea o ia din loc din nou!Ciudat!Am crezut ca zbor pe apa crhstalina a cerului atat de infinit!Ca de obicei,obsesia mea pentru muzica e generata de microbul ei.Daca as putea ,nu numai ca as iubi muzica,dar as face dragoste cu ea.Ah!Doamne!Da-mi o sansa de a fi altfel!Dar acum realizez ca sunt cu adevarat special.Numah gandindu-ma la romanul meu,imi dau seama de asta.Un roman scurt.Androgin.Enigmatic.Nonconformist.Scandalos.Dar in fond, Romanul meu.Ma gandesc sa-mi pun ideile din maruntul meu blog in el.Sa fac personajul sa gandeasca la fel.O idee cu o continuitate infinita.Zborul se termina,iar eu revin in haosul real al existentei umane.Iubesc putinele clipe de letargie pe care mi le acord.Zi senina,furtunoasa,salbatica,domestica de vara...O ADOR!

Iubire....

Sa indraznesc a descrie cel mai comun,cel mai banal,cel mai adictiv,cel mai impertinent si surprinzator sentiment,dar cu toate acestea cel ce pune in miscare motorul spiritual al entitatii numite om?Sa incerc sa-mi dau seama de cum functioneaza?Dar asta este chiar imposibil!Un lucru e cert:iubirea nu se intelege,ea se traieste!Se traieste ca atunci cand te afli langa centrul atentiei tale,langa miezul micului tau Cosmos,singurul lucru pe care iti permiti sa cheltuiesti intreaga ta chackra,tot chi-ul tau pana la ultima scanteie.Simti trupul ei radiind de caldura sufleteasca,generata de focul covarsitor al amorului.Cand simti fiorii atat de subtili strabatandu-i trupul de un creol patruns in porii pielii ei delicate.Sa simti mirosul corpului ei,o savoare atat de greu de asemanat;ai senzatia ca poate avea orice parfum vrei tu.Adori sa te trezesti in fiecare zori de zi cand soarele cade pe trupul ei atat de frumos sculptat,atat de inzestrat de natura,mangaind-o prin cearsafurile negre,facand-o sa geama usor.O adori.Sunt senzatii indescriptibile.Sunt stari de libertate pura.Sunt tot ceea ce vrea omul.E banal.Dar exista in cotidian:in tine,in ea,in muzica,in filme,in jurul tau.Peste tot.Banal....dar tot iti place.Iubirea creeaza dependenta. . . .Iubire=senzatie de putere absoluta,de nebunie la cel mai inalt nivel....Iubirea este cevaaa...FRUMOS

Trufie

O pozitie ciudata.Doarme.Se trezeste la auzul unei bubuituri.Se pare ca are reflexe bune.Se intinde.Apoi casca.Se apropie de tine,incet,sigur,mladioasa precum o salcie in bataia vantului cald de primavara.Se urca in poala ta,incercand sa te faca sa ii dai de mancare.Se gudura,îti toarce,miauna strident.In cele din urma,poate din mila sau din iritabilitatea si impulsionismul tau,poate din ambele motive,o hranesti.A reusit.Te-a cumparat...Acum isi cauta de lucru.Dar fara succes.Se intoarce la letargia somnului ei atat de dulce....Tu incerci sa iei ce ti se cuvine:13 minute de satisfactie alaturi de ea... .Dar ea,mandra,trufasa se opune,insa nici tu nu renunti si o agasezi.Firea-i neiertatoare izbucneste si ataca precum un sarpe crescut la sanul sacru,ca un caine necredincios si plin de ura ce loveste adanc in mana ce il hraneste....Coltii-si ii infige in pulpa carnoasa a antebratului tau atat de expus,atat de vulnerabil;iar ghearele ei danseaza pe pe pielea ta deja insangerata,lasandu-ti semne adanci.E felul ei de a spune ce gandeste,de a isi arata puterea...Intr-un moment de furie pui mana pe o furculita si o infigi in pantecele-i blanos si moale,colorat in alb,negru si gri.Dar scapa.I-ai luat o viata,nu pe toate.Fuge disperata,in timp ce tu regreti fapta ta.Se departeaza 3 metri,iar apoi isi intoarce capul si te blestema.Oare cum te-a blestemat?Cine stie?Apoi se clatina,e ametita,dar se culca in locul ei obisnuit,in momentul cand cerul de azur strange norii de ploaie.Iar stropi mari,de cristal cad sa racoreasca solul incins.Cateva raze mai scapa pe pamant.Apare curcubeul.Doarme...o pozitie ciudata

Depresiv.Melancolic.Tulburat....liniste...neintelegere...Liniste?Nu,mai degraba senectute provocata de zgomotul muzicii rasunatoare....Sunetul a devenit atat de puternic incat linistea a aparut,lasand loc capriciilor adolescentine sa ma acapareze.Lupta!Duc o lupta pe care nu ar trebui.Ma razboiesc cu viata de parca ea e de vina pentru greselile facute de altii.Greseli din cauza carora duc in spate o piatra alcatuita dintr-un amestec de la inceputurile timpului.Din nimic..Dar merg in continuare in supa primordiala de unde Totul a inceput.Ma cheama inapoi.Sau doar mi se pare?Dar daca m-as opri?Oare e posibil?Posibil sa raman undeva pierdut in spatiul atemporal,unde timpul,timpul cu chipul lui aspru,cu firea-i neiertatoare,sa ma piarda,iar eu sa raman asa.Asa mereu.Tanar si frumos.Frumos si nebun.Nebun si androgin.Ahhh!dar Timpul stie tot.Stie pentru ca Vantul ii dezvaluie prin Freamatu-i si mangaierile-i blande ale copacilor ii povesteste toate despre fiecare,despre gandurile fiecaruia.Practic haituieste pe oricine.In special pe mine!Sau poate sunt eu prea paranoic.Prea nevrotic.Prea Eu.Las in urma toate astea,caci ma indrept spre maturitate.Spre griji mai mari.Spre responsabilitate.Mi-e frica!Nu stiu ce asteapta...Merg inainte si ma afund.Mai adanc.Pana in IAdul ABisal...se aud soapte. . .devin ecouri...iar acum sunt sunete.Da,zgomot.Zgomot tare si galagios.Revin la realitate.Melancolia trece!La fel si visarea.singur la varsta de şaişpe ani,indreptandu-ma spre necunoscuta maturitate.Teama...Spaima...Groaza

Senzualitate,fatalitate,pasiune,mister.... Izvorul de senectute si liniste absoluta...FEMEIA

Respiratie domoala,mortal de linistita,de parca atunci urmeaza sa vina sfarsitul pentru tine... Pasiunea te mistuie cu focul neinsetat de puterea spirituala pe care o detii...'Sunt indragostit!'. Atat mai apuci sa spui,cand realizezi ca te afli langa izvorul de frumusete si viata din care si tu ai primit suflare...caldura... Simti ca nu mai vrei apa,simti ca nu mai vrei nimic...doar sa faci dragoste cu ea,sa o posezi,sa te infrupti din solul moale si palid-rozaliu al pantecului ei nepangarit...dar o vrei si ca implinire spirituala,ca fiinta mai presus decat viul grai sau necuvantatoarele vorbe pot descrie. Apoi totul devine banal,comun,doar te mai joci...ba o mai vrei ca sa-i deschizi pulpele acum atat de fragede si fragile,sa controlezi caldura ce dogoreste din locul cel mai aprins din lume...sa ataci fortareata-i cu brutalitate....de fapt,nici tu nu mai stii ce vrei,si spui ca totul a ajuns la ultima clipa...Ea e socata,se resemneaza si iti spune sa o lasi sa-si planga rana sangeranda,acum patata de mizeria haosului urii... 7 zile mai tarziu te intorci pentru un ultim joc,iar ea accepta... Si iarasi pangaresti si pleci. Te detesti!Dar te si placi! Iar rana-i devixe atat de adanca precum un abis ce straluceste ca o lumina,pornita de la unul din arhanghelii durerii tale,durere izbucnita din groaza singuratatii. Mai ceri o sansa,dar ea s-a schimbat. Inocenta si naivitatea au devenit acum dispret si parsivitate... Iti spune ca are pe altcineva si ca nu vrea sa-i dea sperante desarte. De acum incolo,ramai singur,pe calea de mijloc a drumului iubirii mefistofelice. Iti juri sa nu mai iubesti vreodata... .si acum dispretuiesti misterioasa creatura datatoare de viata...