Senzualitate,fatalitate,pasiune,mister.... Izvorul de senectute si liniste absoluta...FEMEIA

Respiratie domoala,mortal de linistita,de parca atunci urmeaza sa vina sfarsitul pentru tine... Pasiunea te mistuie cu focul neinsetat de puterea spirituala pe care o detii...'Sunt indragostit!'. Atat mai apuci sa spui,cand realizezi ca te afli langa izvorul de frumusete si viata din care si tu ai primit suflare...caldura... Simti ca nu mai vrei apa,simti ca nu mai vrei nimic...doar sa faci dragoste cu ea,sa o posezi,sa te infrupti din solul moale si palid-rozaliu al pantecului ei nepangarit...dar o vrei si ca implinire spirituala,ca fiinta mai presus decat viul grai sau necuvantatoarele vorbe pot descrie. Apoi totul devine banal,comun,doar te mai joci...ba o mai vrei ca sa-i deschizi pulpele acum atat de fragede si fragile,sa controlezi caldura ce dogoreste din locul cel mai aprins din lume...sa ataci fortareata-i cu brutalitate....de fapt,nici tu nu mai stii ce vrei,si spui ca totul a ajuns la ultima clipa...Ea e socata,se resemneaza si iti spune sa o lasi sa-si planga rana sangeranda,acum patata de mizeria haosului urii... 7 zile mai tarziu te intorci pentru un ultim joc,iar ea accepta... Si iarasi pangaresti si pleci. Te detesti!Dar te si placi! Iar rana-i devixe atat de adanca precum un abis ce straluceste ca o lumina,pornita de la unul din arhanghelii durerii tale,durere izbucnita din groaza singuratatii. Mai ceri o sansa,dar ea s-a schimbat. Inocenta si naivitatea au devenit acum dispret si parsivitate... Iti spune ca are pe altcineva si ca nu vrea sa-i dea sperante desarte. De acum incolo,ramai singur,pe calea de mijloc a drumului iubirii mefistofelice. Iti juri sa nu mai iubesti vreodata... .si acum dispretuiesti misterioasa creatura datatoare de viata...