Depresiv.Melancolic.Tulburat....liniste...neintelegere...Liniste?Nu,mai degraba senectute provocata de zgomotul muzicii rasunatoare....Sunetul a devenit atat de puternic incat linistea a aparut,lasand loc capriciilor adolescentine sa ma acapareze.Lupta!Duc o lupta pe care nu ar trebui.Ma razboiesc cu viata de parca ea e de vina pentru greselile facute de altii.Greseli din cauza carora duc in spate o piatra alcatuita dintr-un amestec de la inceputurile timpului.Din nimic..Dar merg in continuare in supa primordiala de unde Totul a inceput.Ma cheama inapoi.Sau doar mi se pare?Dar daca m-as opri?Oare e posibil?Posibil sa raman undeva pierdut in spatiul atemporal,unde timpul,timpul cu chipul lui aspru,cu firea-i neiertatoare,sa ma piarda,iar eu sa raman asa.Asa mereu.Tanar si frumos.Frumos si nebun.Nebun si androgin.Ahhh!dar Timpul stie tot.Stie pentru ca Vantul ii dezvaluie prin Freamatu-i si mangaierile-i blande ale copacilor ii povesteste toate despre fiecare,despre gandurile fiecaruia.Practic haituieste pe oricine.In special pe mine!Sau poate sunt eu prea paranoic.Prea nevrotic.Prea Eu.Las in urma toate astea,caci ma indrept spre maturitate.Spre griji mai mari.Spre responsabilitate.Mi-e frica!Nu stiu ce asteapta...Merg inainte si ma afund.Mai adanc.Pana in IAdul ABisal...se aud soapte. . .devin ecouri...iar acum sunt sunete.Da,zgomot.Zgomot tare si galagios.Revin la realitate.Melancolia trece!La fel si visarea.singur la varsta de şaişpe ani,indreptandu-ma spre necunoscuta maturitate.Teama...Spaima...Groaza