duminică, 26 iulie 2009

Iubire....

Sa indraznesc a descrie cel mai comun,cel mai banal,cel mai adictiv,cel mai impertinent si surprinzator sentiment,dar cu toate acestea cel ce pune in miscare motorul spiritual al entitatii numite om?Sa incerc sa-mi dau seama de cum functioneaza?Dar asta este chiar imposibil!Un lucru e cert:iubirea nu se intelege,ea se traieste!Se traieste ca atunci cand te afli langa centrul atentiei tale,langa miezul micului tau Cosmos,singurul lucru pe care iti permiti sa cheltuiesti intreaga ta chackra,tot chi-ul tau pana la ultima scanteie.Simti trupul ei radiind de caldura sufleteasca,generata de focul covarsitor al amorului.Cand simti fiorii atat de subtili strabatandu-i trupul de un creol patruns in porii pielii ei delicate.Sa simti mirosul corpului ei,o savoare atat de greu de asemanat;ai senzatia ca poate avea orice parfum vrei tu.Adori sa te trezesti in fiecare zori de zi cand soarele cade pe trupul ei atat de frumos sculptat,atat de inzestrat de natura,mangaind-o prin cearsafurile negre,facand-o sa geama usor.O adori.Sunt senzatii indescriptibile.Sunt stari de libertate pura.Sunt tot ceea ce vrea omul.E banal.Dar exista in cotidian:in tine,in ea,in muzica,in filme,in jurul tau.Peste tot.Banal....dar tot iti place.Iubirea creeaza dependenta. . . .Iubire=senzatie de putere absoluta,de nebunie la cel mai inalt nivel....Iubirea este cevaaa...FRUMOS

Un comentariu:

Elise spunea...

E ca un labirint, in care alergi fara de rost, un camp, un camp imens pe care toata viata ratacesti si cauti peste tot de ploaie un adapost. Ai vrut iubirea, ai vrut iubire sa gasesti departe-n zari nemarginite, ai fost un orb, ea s-a aflat in palma ta mereu, in aripile fluturelui, de vantul aspru zdrentuite, si chiar in culorile infinitului curcubeu. Iubire, iubire poti gasi si-n a sufletului tau armura rece, in fulgii de zapada ce-ti cad pe chip neincetat, in iarna grea, in fiecare clipa ce spre eternitate trece, si visele pe care-n urma le-ai lasat. ..