Vanitas Vanitis...

zugravesc  etern  un chip din narcise

si vopselurile se usuca-n aerosoli de mercur

cu Timpul sau cu mine in mine

sa devina violete! violete cu parfum de cenusa

sau

cenusa cu parfum de violete!...

-„frumoasa!”-

Fecioara,-n ea

 ramane o mana de oua cubice din sticla

cu sute de seminte semintii defuncte-n ele...

-frumoase!-

 le-arunc cu vantul prin uitare-n

chip de inorogi machiati strident. strident,

cu fasii rancede de carne vanata

tapetez

-„sublima!”-

pe-o oglinda... cad cojile si crapa. crapa-n crapaturi crevase

-sublim!-

sub acest vertij uraganic

(RE:)produs plural nu ma mai (RE:)cunosc

atata machiaj imi crapa fata-n

cochilii pseudopodice si-n canistre cu sange de narcise...

-divin!-

unde sunt eu sub atatia  alti si alte resturi din mine???

pe langa paralele

Johnnie…ascultă-mă când îţi scriu
în lume nu-i loc rămas pentru jucării
de copii nu-ţi mai zic că nu au joburi
(să se joace!)…
astea-s lipse de ocupaţie forţate-ntre “ghilimele”…
aici nu se fac văzute idei în legi nescrise
şi nici reguli ponosite nu se folosesc pe post de cărămizi
nici visuri în minţi nu se mai fabrică
ci-n Bachus şi-n Muze(cale)

Johnnie… nu asculta când îţi (s)pun zdrăncăneli electro(to)nice-n
urechi făcute guri
cu căşti şi patente…
sigilează-te acolo sus în cufere roase de carii
în viduri de marmură
scrie-le-n…

lacrimi cenzurate mute-
că le duci dorul
că nu ieşi
că nu poţi ieşi
că nu vrei-

S.o.S parţial subiectiv…

Johnnie… îţi spun acum să le asculţi
lingurile de lemn ce le scuipă
dar nu le digera
căci
corpul te doare mă doare
pe amândoi ne doare
prin el nu a mai trecut demult durere… doar anestezice
doar nimicul acvamarin…

Johnnie… îţi scriu acum cât mai pot
cât mai multe tone de litere cât mai fără noimă
îţi scriu… până pleci şi până plec c-un tren de fum în spate
şi-un chiştoc aproape stins de buzele mele….