Vanitas Vanitis...

zugravesc  etern  un chip din narcise

si vopselurile se usuca-n aerosoli de mercur

cu Timpul sau cu mine in mine

sa devina violete! violete cu parfum de cenusa

sau

cenusa cu parfum de violete!...

-„frumoasa!”-

Fecioara,-n ea

 ramane o mana de oua cubice din sticla

cu sute de seminte semintii defuncte-n ele...

-frumoase!-

 le-arunc cu vantul prin uitare-n

chip de inorogi machiati strident. strident,

cu fasii rancede de carne vanata

tapetez

-„sublima!”-

pe-o oglinda... cad cojile si crapa. crapa-n crapaturi crevase

-sublim!-

sub acest vertij uraganic

(RE:)produs plural nu ma mai (RE:)cunosc

atata machiaj imi crapa fata-n

cochilii pseudopodice si-n canistre cu sange de narcise...

-divin!-

unde sunt eu sub atatia  alti si alte resturi din mine???