Se trezise dimineata devreme fara nici cel mai vag gand despre ce urma sa faca. A intrat in baie cascand plictisit, si-a stors doua cosuri si si-a periat dintii in sila. Si-a luat pachetul de DoomCherries si si a aprins o tigara. Picioarele lui l-au purtat, ca in fiecare dimineata, de altfel, spre colectia lui de fluturi. A admirat-o cu un oarecare iz de nostalgie in ochi si cu fumul topindu-se in aerul din jurul gurii sale. Duhoarea insuportabila a tutunului combinata cu miasma delicata a aromei sintetice de cirese ii alinau zbuciumul interior. Statea in picioare admirandu-si creaturile fara suflet pe care le smulsese din bratele naturii si-i venea sa planga. Pe cat erau de suavi si ciudati in acelasi timp, fluturii sai nu pareau sa-si mai fi pastrat esenta. Se pierduse. Toata acea fragilitate nepamanteana impletita cu o duritate a maruntelor elemente din care erau compusi nu mai aveau niciun continut. Aceste masinarii-insectoide umplute cu viata erau acum goale, ca niste baterii goale, aruncate la gunoi. Insectarul lui nu era altceva decat un dustbin pentru niste carcase.
Si-a mai aprins o tigara, apoi a aruncat jeansii gri pe el, maioul bej si jacheta de piele. A iesit in strada, iar aceleasi picioare l-au purtat catre locul de munca. Pasi apasati, iuti zdrobeau particulele de praf intarite ale trotuarului. Nu putea sa planga, nu ptea sa schiteze nimic. Dupa ce fugise dupa atatea vise efemere, dupa atatea persoane pe care se luptase sa le tina aproape, sa se umple cu prezenta lor, devenise gol. Tocmai golul interior de care fugise dintotdeauna il napadise acum, in nici cateva zile. Mai ciudat era faptul ca desi el nu mai simtea nimic, doar reminiscente, palpairi aproape stinse, el umplea cu prezenta lui golul celorlalti. Cel putin, asa i se spusese. Stia ca fuga asta intru pericol si provocare, intru risc si dinamism era precum o sabie cu doua taisuri: putea fie sa-i ofere multe, dar pentru o scurta perioada de timp, fie sa- lase gol. Insa el a avut parte de ambele. Incercand sa-si umple sufletul deja prea plin, i se uscase incetul cu incetul. Si asta doar pentru ca toti cei cu care intrase in contact luasera o bucatica din el. Riscase fiindca stia ca nu vrea sa se conformeze. Rezultatul fusese unul aproape fatidic, dar meritase efortul. Asta o stia. Doar nu degeaba avusese parte de cele mai zbuciumate nopti albe si framantari de pana atunci, de cele mai sincere bucatele de fericire pe care le-ar fi putut manca cu nesat.
Poate ca venise vara in oras, poate ca inainte lucrurile aveau un sens si fiecare pas al sau se indrepta intr o anumita directie, insa nu si acum. Tot ce ii mai ramasese erau doar plimbarile zilnice in cautarea extazului si riscului, al provocarilor si adrenalinei. Incerca sa umple ceva ce nu putea fi umplut. Toate lipiturile sufletesti pe care si le aplicase cu mult fals entuziasm se scurgeau, topite fiind de lipsa de fond din interior. Se simtea la fel de urat precum solzii aripilor fluturilor lui. Ajunsese sa se considere urat pentru ca toti il considerau frumos.Dar nu-i mai ramasese nimic altceva decat cutia in care isi impachetase sufletul. Reminiscente. Din asta mai era el acum compus. Cel mai chinuitor gand era acela ca nu-si putea da seama daca va veni ziua cand va fi din nou la fel de plin. Avea strictul necesar, dar nu 'acel savoir faire'. Murise si odata cu el, orice urma din EL. Se metamorfozase invers, din fluture a fost redus la o simpla omida. O omida care mananca si mananca si acumuleaza mase intregi doar pentru a nu avea cum sa si le gestioneze. Culorile lui se stersesera, iar scanteia vietii era molcoma, nu mai zvacnea la fel; asta o confirma tona de zgomot din jur care, desi mai estompa din linistea lui interioara, revenea la acelasi ritm sacadat de zvacniri. Il obseda trecutul recent si nu-si mai gasea locul. Trupul nu-i mai cerea nimic, la fel si inima. In schimb, mintea incerca sa-i devoreze celelalte doua organe pentru a putea mentine totul in viata. Empty... Exact cum era si sticla de cola din mana lui. Transparenta, translucida, un mare vid redus la scara microcosmica. Un vid condensat... Un vid care rumega acelasi lucru in fiecare zi. Regurgita pentru a digera cat mai bine tot ce avea in el.
Si in acelasi regim, zilele continuau sa curga....
