Hydra-Phoenix

Am umblat in ultimul veac(care de fapt a fost un an) prin toate cotloanele mele intunecate. Cautam sa vad daca mai exista ceva viu in mine. Dar am realizat brusc ca nu mai exista,ca ma spanzurasem cu lantul singuratatii si ca atarnam deasupra impotentei de a ma da jos din streangul meu violet,un streang atat de fin , de moale, de invaluitor…. Murisem…
Insa nu m-am ucis numai pe mine in acel moment de prostie temerara cand am zis ca stiu ce am de facut si de fapt habar nu aveam. Te-am ucis si pe tine,ascunzandu-mi crima sub o masca indiferenta,plina de fisuri care le puteai percepe doar tu.
Un veac transmutat in eon am asteptat sa inmugureasca viata in mine si sa devin,precum o hydra,un alter ego al meu mai bun,mai iubitor. Insa nu aveam destula ‘hrana’ pentru a intregi procesul si nici conditiile dezolante in care ma auto-aruncasem nu erau deloc prielnice stadiului de renastere.
Pana cand ,intr-o zi,un cutit incins a spintecat burta pupei mele si a scos puiul de hydra. Era mic si totusi viguros spiritual. Era nesatul sa te iubeasca,iubito,si sa te trezeasca din somnul tau etern… Si tot acel cutit ne-a reanimat. Am reluat formele initiale si tot ceea ce credeam eu mort,in acest timp se stransese intr-un ungher si a devenit mai puternic decat altadata. Era lava topita. A inceput sa umple matcile goale si sa arda tot ce era uscat si mort… cenusa era a unui Phoenix ratacit de secole in sangele meu care acum a renascut.
Nu,nu iti cer sa ma ierti… chiar deloc…Ci doar sa poti trece peste…Si sa ma lasi sa ma revansez. Atat vreau.
Te iubesc si alteva nu vreau sa stii decat acest lucru….