Interventii chirurgicale pe creier sau metamorfoze
By Feldiorean Stephen-Alexander
E dimineata. Si e ultima zi. M-am trezit ca de obicei si am uitat sa ma intind. Azi e ultima oara cand mai pot sa ma intind, dupa aceea presupun ca voi fi un cauciuc si ma voi balona. Mi se face greata si ma sperie gandul ca… incep ceva pe care probabil il voi esua lamentabil. Da’ cu toate astea, trebuie sa il implinesc…
In fine, ma duc la baie, pornesc dusul si ma privesc in oglinda. E ultima oara cand ne vedem si… cand probabil, vom mai discuta. Mi-am luat deja pastilele( durerea asta ma omoara lent, mai ales ca nici nu se simte) si am facut dusul. Acum sunt… tulburat si … Si.
In fine, din nou, incerc sa imi revin…
Azi e zi de moina, azi e zi de sarbatoare, azi e zi de inmormantare si azi e zi de interventii chirurgicale. Nu imi vine sa cred ca lumea ma crede gras, cand de fapt nici macar pielea nu stiu pe ce atarna. Ar fi, cred, ultimul lucru, sa ma razgandesc, in timp ce imi primesc anestezia, ca nu mai vreau metamorfoza. Adica asa, intr-o doara sa imi treaca de a ma schimba. Insa mi-as da imediat seama ca fara schimbarea asta, nu as mai avea niciun sens. Sunt sec, si fiindca sunt slab, carnatia nu exista, structura osoasa nu exista, detaliile exterioare nu exista si deci, nu exist…
M-am trezit, dar m-am trezit indoielnic. Gustul de hoit ce il am in gura ma face sa ma gandesc ca sunt un soi de ... chestie mica si depravata intelectual. Insa nu cred ca e vina mea, ci a faptului ca nu am avut acces la ceea ce ar fi trebuit sa invat intai de toate. Sa invat ca nu totul are acelasi nivel rapid de dezvoltare si ca unele lucruri se invata mai greu, ca nu toate lucrurile isi iau egale partile din feliile vietii. Poate ca e mai bine daca…
Desigur, m-am pregatit ca pentru inmormantare, dar totusi ma duc cu sufletul impacat. Ce bine ca nu am pe cine regreta si ca tu, saracul de tine, vei pieri. Dar sincer sa fiu, nu imi pare catusi de putin demoralizator ca nu ne vom mai vedea. Cu toate ca am fost devotat tie si mi-a placut sa stiu ca suntem doi, e timpul sa te schimbi si din pacate, nu o faci. In momentul de fata, nu mai ai nicio noima. Esti… dispensabil. Insemni cam cat ar insemna o firimitura dintr-o paine. Si crede-ma, painea asta e stricata…
Tocmai asta e si motivul pentru care azi intru in sala de operatii, las toti doctorii sa ma modeleze, sa imi ia maini second hand daca vor, picioare de la vreunul defunct sau sa imi schimbe creierul cu unul care nu cunoaste multe, dar cunoaste ‘’multe’’. Nu stiu… ti-as spune lucrurile neclarificate, dar… nu cred ca fac bine zicandu-ti-le, e cel mai bine daca raman asa, pure, neatinse de niciunul din noi. Poate, cine stie, intr-o zi…
Nu, nu, lasam gandurile negre in spate si pe tine, si asteptam viitorul. Vedem ce o mai fi. Insa tot a trebuit sa ma imbrac in haine lejere si fir-ar, chiar nu ma mai incape niciuna din ele. Isi pierde sarpele asta pielea sau urmeaza sa si-o imbunatateasca? Hm…. Ma gandeam ca ar fi interesant sa vezi cand, sub etalonul markerului, dupa sectionarea imaginara a trupului meu, sa observi cum incep sa spintece, sa masacreze, sa aleaga pentru sine ceea ce poate parea valoros, desi stiu sigur ca nimic nu e de pretuit la o crisalida…
Mai sunt multe lucruri pe care inca nu cad la vreun acord sau care nu isi gasesc esenta, rost sau rol in mintea mea. Si tocmai partea aceasta incerc sa o schimb, adica pe tine. Inainte credeam ca e ceva mai mult in mine decat simple ganduri sterpe insirate pe un fir de ata putrezit, dar …se pare ca ma insel ca de obicei. Iar in momentul de fata, acel ‘blackout’ imediat survenit anesteziei e asteptat cu ardoare…
Ziua mi se pare echivalenta cu asa-zisa negura malefica a noptii. Nu ma simt in siguranta ziua, cand toti ochii sticlosi ma diseca. Nu ma simt in siguranta ziua, atunci cand sunt campul de lupta al sentimentelor mele; ziua, cand realizez ca nu pot face fata mie insumi si a dezechilibrului meu moral. Seara pe de alta parte, este momentul controlulului, imblanzirea fiarelor si a strigoilor. Seara ma golesc de mine si ma umplu cu altii. Seara ma impart pe mine si reciclez, incercand sa ii ajut altii. Seara sunt pentru altii si nu pentru mine. Seara sunt trei si nu unul, sunt unul si nu trei….
Hm… azi chiar e ultima zi… de maine nu se stie daca ne mai vedem sau daca ne mai auzim, dar poate ca intr-o zi… voi smulge un ciob din oglinda asta pe care sigur o voi sparge si o voi lipi cu superglue ieftin, ca sa fiu sigur ca nu te tine captiv si ca te lasa liber si libertin. Sa scriem versuri intr-o zi. Sa spunem aiureli intr-o zi, sa ne gandim la un viitor alaturi de sotia noastra, sa ne gandim la familie la copii, la stabilitate. Sa ne gandim la viitor si sa stim cum arata. Sa ne gandim daca ne-am ales scopul correct, chiar daca insusi chemarea ne spune cu draga inima ca ne doreste alaturi de ea. Sa facem toate acestea intr-o singura zi. Poate chiar azi. Azi chiar e ultima zi. Maine va fi inca o zi…(?)
Ieri am uitat sa iti spun, dar… esti urat. Urat, fiindca nu stii sa vezi altceva decat pe tine si inca nu te-ai vindecat… Nu te plac fizic, nu ma intelege gresit. Imi placi pentru ca gandesti bolnav, pentru ca (nu) vrei sa fii rational si vad ca nu prea iti iese. Ca orice iti propui de obicei, o ia pe cai nebanuite. Ca tot ce faci e ‘’matur’’ si ca gandesti de prea multe ori… incet-incet, revenim la sentimente mai bune, dar tot nu uit ca nu faci bine ceea ce faci… tot aici trebuie sa ramai… nu ai ce face… ai fost si atata… zambeste, de maine nimeni de tine nu-si mai aminteste… sssst….
Noapte buna… buna dimineata… somn usor si neata! Nimic nu ne incanta sau ne raneste mai tare ca acordul trist al unui pian sau ca vaietele moarte ale unei viori… nimic nu ne cutremura mai rau ca mizeria altora si nimic nu ne macina mai tare ca neputinta de a ii ajuta… suntem egoisti… De ce? Pentru ca…Ii ajutam sa ne ajutam pe noi, cand de fapt noi suntem fara speranta, noi suntem cei in mizerie fiindca asa o vedem. Noi suntem cei cu aripile frante fiindca in fiecare dmineata ne retragem franti in cochiliile noastre si ne baricadam cu carpe negre in timp ce altii sunt afara si lupta. Noi doar stam sa ne plangem de mila si sa scancim ca un caine ranit…. Noapte buna…
Ssst… Iti zice omul si tu intelegi ceva aiurea. Dar ce, sa nu ne intrebam ca nici tu nu stii… iar a zburat pe geam fluturele ala albastru…
L-ai speriat…
Bine… am incuiat usa de la apartament, mi-am chemat taxi, am scos gunoiul… nu mai ramane decat sa facem ultima calatorie si sa fim gata de noi drumuri de tara… este ,totusi, ultima zi??????
***
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu