Puterea corupe! Insa cert este ca, odata cu posibilitatea de a detine asupra ceva sau asupra cuiva, vine si responsabilitatea, directa raspundere inaintea unor forte net superioare noua. De aceea, puterea absoluta este interzisa omului, pentru ca-l orbeste si-l pune pe acesta in ipostaza de a deveni un pericol pentru el insusi si pentru mediul sau inconjurator.
Un argument ce sustine aceasta idee consta in tendinta naturii umane spre coruptie, megalomanie, narcisism si egocentrism. Omul tinde sa uite ca ceea ce i s-a oferit este o responsabilitate de o mare avengura si ca, de fapt, pentru el, rolul sau este acela de bun coordonator al unei societati miniaturale, de exemplu. Astfel, toate valorile ce l-au facut pe acesta sa fie persoana indicata pentru un anumit statut, precum logica impecabila, altruismul, onestitatea, justetea, franchetea etc., degenereaza in timp, transformandu-l pe acesta in ceea ce am putea numi un ''tiran megaloman obsedat de putere'', ca Adolf Hitler sau Atilla Hunul.
Cu toate acestea, setea nestavilita de putere a fiintei umane o face sa persevereze in depasirea propriilor limite, sin in accederea la nivelurile existentiale infinite, menirea general valabila a omului, aceea de constanta in dezvoltarea sinelui, dar care, intr-un moment de neglijenta, devine obsesia ce imbolnaveste egoul sanatos spiritual, constant in actiunile sale, defectand mecanismele rationale, psihice, logice, cu alte cuvinte, creeaza un dezechilibru interior major. De aici, porneste si tendinta fiintei umane de a centra in jurul propriei persoane Universul sau societatea, lucru nu tocmai benefic acesteia, deoarece individul ajuns la putere devine tinta propriei lacomii, a propriilor atacuri indreptate catre societate, dar si a actiunilor de decalare ce vin sa forteze abdicarea de la putere a ''tiranului''.
Totusi, lipsa dovezilor legate de o oarecare forma de evolutie sau progres constantele noastre eforturi de slefuire a sinelui, cat si imposibilitatea de a ajunge la putere pot avea repercusiuni nefaste, ducand la o inclinare a balantei spre partea depresivo-maniacala a eului, in care domina complexul d einferioritate fata de ceilalti indivizi existenti intr-un cerc social dat, si deci, renuntarea la aceasta cale.
Concluzionand, conceptul de putere este o lama cu tais dublu, pe de-o parte, putand sa ne eleveze catre un nivel de fiinte subalterne divinitatii, dar superioare fiintelor umane de rand, iar pe de alta parte, sa cadem prada fie propriei megalomanii si lacomii, fie propriei incapacitati de a continua si implinirea scopului obtinerii puterii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu