TXT

e liniste...un cer inchis,fara scanteieri sau straluciri ale eternitatii...eu...si el....doi nebuni stand pe umerii lui atlas,calarindu-l ca pe un cal de curse... ici si colo,stihuri pestrite trezite la realitatea cruda...pe ceafa lor,mici monstrii de jad dreneaza speranta si ceea ce se preusupune ca e energie,o pasta albastra,sidefie....pe bratele lor,tatuate sunt bolile venerice dupa primul contct sexual cu prima dintre curve...
frumoasa curva,nu am ce zice...o plapuma de spini se asaza pe eczemele noastre si cojesc,intocmai ca o crema ultrahidratanta,bucati minuscule de om...omului ii e fortuit sa cunoasca vulgarul si sa incerce (macar) sa faca din el arta...de nu ii iese,mai poate incerca. sunt anorexic. mi s-a taiat pofta de a mai manca din prezdent. asa ca ma redirectionez spre un trecut inextricabil,un epitet pentru ce este si ce va fi prezentul.sau poate o metonimie?
fie ce o fi,nu ma intereseaza....sunt singur si numai eu stiu ce e de capul meu si cu toate astea tot am nevoie de ceilalti ca sa fiu eu. ciudat!!! e prima oara cand spun asta si ma simt...cumva...
zgomot...