Contopirile sunt diforme si uneori arata hidos. Problema e ca e greu sa le stapanesti a nu avea loc. Pretextele ieftine ca arata bine orice este cat decat organizat ca si contopirea mutanta a luminii si celorlalte chestii teoretice aproape de inefabil sunt pura autosuficienta; tin de cald numai celui care vrea sa se faca sa se simta bine.
Exemplu bun pentru a demonstra acest enunt este insusi culoarea. Ne gandim la arta picturii, Ok? Ideea e ca, in sine, arta este urata… da, este urata! Ce? Esti surd? Si poate ca nici nu vezi bine. Iti spun sigur ca nu vezi bine. Imagineaza-ti cum ar fi daca ochii umani, asa cum ii stim, ar fi suferit evolutie mai mult decat acum si ar fi devenit organe bionice, independente de trupul cu care ar fi fortate sa traiasca. Imagineaza-ti cum ar fi sa te chinuie cu imperfectiunile de cea mai inalta oroare zi de zi sis a iti arate imperfectiunile ce se ascund in fiece tablou, desen, grafitti etc. Doar gandeste-te, ai innebuni la gandul ca nu ai mai putea vedea ce e la suprafata. Ai vomita la fiecare imagine ai vedea-o pentru ca pur si simplu ti-ar provoca repulsie, scarba, depresie(am mai zis asta, stiu). Pur si simplu ai vedea bai de pete gretoase, asemanatori celor mai ciudate mlastini, balti de noroi, zacaminte de petrol, gropi de gunoi, toate la un loc. Ai vedea delimitari teritoriale si granite de razboi intre doua culori antihristice una cu cealalta, chiar daca li se spune complementare. In fond, sa nu uitam ca arat, asa cum o consideram noi, o arta ‘’frumoasa’’, se bazeaza pe faptul ca ochii sunt organe de simt inca incomplete dezvoltate si se folosesc de iluzii, de imagini inselatoare, pentru a ne face viata mizera ceva mai frumoasa. Culorile nu sunt decat o….o…. o infinitate de actori, de marionette mici, mici, dar puternice, care se agata de tot soiul de obiecte de murdarit si violat panze, hartie, texturi organice etc si se lasa tarate efectiv pe suprafete plane ca sad ea impresia de tridimensional. Altfel, daca nu ar avea acest effect, am ajunge sa interzicem existenta artei pe pamant si in cele din urma, sa provocam noi insine un nou impact cu asteroizi ca sa… distrugem noua generatie de dinozauri(off, saracii, or fi fost si astia ceva de genul contopirilor si iluziilor?).
Oricum, ideea e ca, sa multumim transcendentei ca suntem inca imperfecti si ca putem sa ne bucuram de lucruri cu adevarat hidoase: frumusetea. Odata ce vom pierde aceste atuuri contra mazgai numite viata, ne vom fi tanguit pentru a nu fi recunoscut frumusetea acolo unde este: in uratenie, iluzie, contopiri dezgustatoare. E adevarat, din noroi ne-am nascut si tot cu noroi ne hranim.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu