Dintre cele mai pretioase lucruri pe care un om le invata de-a lungul vietii sale, elementare sunt lectia de binefacere neconditionata, dorinta persistenta si impertinenta de a munci pentru implinirea vointei inimii. Ultimul, dar nu cel din urma lucru, este sa ai curajul de a te avanta in a lucra, de a iti depune esenta in tot ceea ce faci. Respectand aceste prime trei reguli, ajungi in scurt la satisfactia pe care orice om o cauta in timpul vietii.
Legat de binefacerea neconditionata, pot spune ca norocul a fost darnic cu mine, dandu-mi destule oportunitati de a ma remarca si, pe care, consider eu, am reusit sa le fructific pana in momentul scrierii acestor ganduri. Insa pana la inca frageda varta de 17 ani, nu am realizat pe deplin ca ajutorul oferit unui spirit, fie ca a facut ceva ca sa il merite, fie ca nu, fie ca soarta i-a fost ursitoar buna, fie ca are un scop, este mai valoros decat orice alt dar material pe care un alt om ti-l poate face. Adica nu degeaba am asteptat cuminte si fara nicio urma de speranta in suflet timp de patru ani( pana la venirea liceului) unei turnuri de situatii favorabile mie. Tind sa cred si acum ca prostia tipic juvenila mi-a intunecat gandirea, facandu-ma sa uit ca am avut norocul de a fi preluat de unchii mei si sa locuiesc intr-un orasel mic, unde am invatat valorile muncii si respectul pentru aceasta. Adica pur si simplu, eram atat de concentrat la faptul ca toata corvoada asta( Doamne, prost sa fii sa nu iti recunosti norocul cand el iti zambeste de la un metru) mi-a distrus viata. Pana mai acum ceva timp am inteles ca de fapt ceea ce consideram a fi un blestem adus asupra familiei mele de a fi separati pentru totdeauna se datoreaza unchiilor mei nu era altceva decat calea spre reusita mea in viata. Intrebarea grea ese daca voi reusi sa le arat recunostinta necesara pentru a imi fi facut un urias serviciu, fara ca macar a fi avut obligatia asta... Cred ca eu, datorita acestui fapt, nu voi reusi sa le demonstrez lor respectul cuvenit si nici intoarcerea favorului facut cu timpul, dar ca, poate, va atarna mai mult cand eu, la randul meu, voi avea grija ca un alt spirit sa aiba sansa de a face ceva insemnat in lume si de a isi lasa amprenta undeva pe o pagina, alturi de multe alte amprente a multor altor insi cu acelasi scop. IN fond, asta inseamna pe scurt binefacerea neconditionata.
cu toate astea, dragul meu Dylan, nu consider ca merituos este cel lenes si 'dispus'
sa astepte sa i se ofere totul de-a gata. Bine, de-a gata ti se ofera ocazia de a sadi pomul, sa ai grija de el si apoi sa culegi roadele, dar sincer vorbind, nu am auzit pe nimeni sa culeaga fructele propriului pom fara a avea grija de el( lucru care mi s-ar parea absurd si lipsit de etica). In plus, un alt lucru pe crae il detest mai mult ca orice este indulgenta sau supraaprecierea. Fii sigur ca daca etsi bun in ceea ce faci, tot nu dai ce ai mai bun si ca intotdeauna poti mai mult. Trebuie sa inveti sa iti fortezi limitele, indiferent de ce cred ceilalti.
Chestiune demna de dezbatut este si faptul ca nu te poti considera profesionist al meseriei sau al domeniului de activitate in care iti vei exercita cunostintele imediat ce iti fdai seama de unele lucruri marunte. De asta tine mult si competitia din cercul in care te afli. Evident, daca lucrezi cu mediocritati, te raportezi la ele, dac lucrei cu nule, de asemeni te raportezi si acestora, si in final daca lucrezi cu experti si cu cei cu o vointa de fier, te raportezi lor. Preferabil este sa....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu