O cale, mai multe suflete si implinirea unui destin

sa te raportezi ultimei incadrari si sa fii sigur ca nu iti va fi usor sa fii intre fruntasi.
Ma gandeam adineauri ca ai nevoie si de sprijin( foarte mult sprijin) pentru a reusi. IN fond, nu realizezi nimic fara ajutorul acelor oameni care stiu sa iti arate calea, care sa iti indice cu pasi mici, drumul corect spre implinirea propriului destin. De asta, am avut pana acum parte cu varf si indesat si multumesc din to sufletul tuturor care au avut curajul sa creada in mine si sa ma sprijine in toate deciziile( chiar daca uneori nu chiar corecte). ei au fost cei ce mi-au facut un bine fara sa se uite ca vor avea ceva de castigat, ci pur si simplu au facut-o, fiindca tocmai asta ii apropie si mai mult de ce inseamans a fii om. este lectia pretioasa cu care am inceput aceasta scriere si pe care intentionez sa o fac cat mai obiectiva. Nu vreau sa ma supraapreciez, nici sa ma imbrobodesc cu ceea ce vreau si nu am facut( inca, ci pur si simplu vreau sa ajung la adevaratul eu si la esenta a ceea ce acei oameni din viata mea au reusit sa modeleze din gramada de namol si clei a sufletului meu. Probabil ca satisfactia tuturor va veni atunci cand voi fi reusit sa rabesc, cand voi fi deveit acel adult si diplomat pe care toata lumea se asteapta sa fiu( intotdeauna am adorat asteptarile ridicate, au agitta ceva in mine, poate vointa aceea ce arde mocnit in mine de a reusi). Si stiu inca de pe acum ca daca o voi face bine sau excelent se putea mai bine de atat. Insa nu voi chimba nnimic la aceasta scriere, fie ca va fi o lunga pagina de jurnal, fie ca va fi debitarea unui copil prost are se crede mare (intotdeauna voi fi prost, niciodata destul de destept). Insa va fi marturia vie a ceea ce simt acum si a faptului ca incep sa inteleg parte din mecanisele societatii.

Off, ma gandesc la numeroasele si imenslee greeli facute....