Sub stejarul de lacrimi
ceresti isi suspina amarul
Diformius.
Casta ii e privirea
diavoleasca
ce inalta catre cerul
strident intunecat
de-o pala lumanare.
Ratiunea-i seaca vorbeste
arcului lui Hades, ii cere mangaiere.
Sub zambetul chinuit,
perfid de soapte-ntunecate,
Luna-i canta cu chipul delicat al
marii un cantec ancestral.
'Lina ti-e chemarea, hydra cu chip de
nimfa, si dulce iti e glasul;
exilul interior al astei bestii
si dezrobirea lui Alteratus
sunt gardienii ultimei clipe
a linistii acum.
sa iti reversi baladele
Infernului si Cerului,
blanda zeita, sa imi canti durerea
si sa ma urci pe culmile
orgasmice ale extazului final...'
ultima vorba, si Alteratus ii ia locul
'zambeste si iti voi aduce jertfe, Luna!!!'
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu